Dacă eşti pasionat de tricotat nu se poate să nu fi dat de nenumărate ori peste acest nume. La fel am păţit şi eu însă niciodată nu am fost curioasă să văd care a fost povestea acestei femei. Acum vreo două luni însă mi-a picat în mână una dintre cărţile ei, "The Opinionated Knitter" şi aşa am început să o îndrăgesc.

Elizabeth Zimmermann s-a născut în Marea Britanie în 1910 şi a învăţat să tricoteze de la mama şi mătuşile ei. A urmat şcoli de artă în Elveţia şi Germania. În acest timp vindea pulovere făcute după propriul ei design unor micuţe magazine locale pentru a face rost de bani de buzunar. Mai târziu a emigrat împreună cu soţul ei în SUA, stabilindu-se iniţial la New York şi în cele din urmă în Wisconsin. A început prin a-şi petrece multe dimineţi cu femeile din zonă, schimbând trucuri şi ponturi despre tricotat. A fost mereu intrigată de urmărirea cu sfinţenie a unui model şi a încurajat mereu creativitatea. A început apoi să publice în reviste de specialitate, după care au urmat numeroase cărţi şi emisiuni la televiziunile publice americane. A călătorit mult şi a studiat în multe părţi ale lumii arta tricotatului, a inventat şi reinventat numeroase tehnici şi proceduri şi a adus în general această pasiune într-o nouă lumină. Cea mai mare contribuţie a ei este aceea că a reintrodus stilul continental de tricotat, cel pe care l-am învăţat şi noi de la mamele ori bunicile noastre, stil care la acea vreme, respectiv după cel de-al doilea război mondial, a fost marginalizat datorită asocierii lui cu Germania. În locul tradiţionalului stil de tricotat, înainte şi înapoi, a susţinut mereu lucrul în cerc, pentru a crea articole de îmbrăcăminte fără cusături şi pentru a uşura mult realizarea unor articole cu modele dificile. Cărţile ei sunt scrise într-o manieră aparte şi sunt o sursă extraordinară de informaţii chiar şi pentru cei mai avansaţi. Pe lângă "The Opinionated Knitter" a mai publicat şi ''Knitting Around'', ''Knitting Without Tears'' , "Knitter's Almanac" şi ''Knitting Workshop''. A creat modele extraordinare şi este considerat un adevărat inginer în acest domeniu. Se stinge din viaţă în 1999 şi lasă în urma sa o colecţie extraordinară de cărţi şi o muncă de o viaţă în slujba tricotatului pe care o continua fiica ei, Meg Swansen. Cel mai mult mi-a plăcut un pasaj în care fiica ei povesteşte cum că în tinereţe Elizabeth şi soţul ei circulau mult cu motocicleta. Şi pentru că soţul ei nu-i permitea, Elizabeth ţinea mereu ascunse în buzunar nişte mici andrele circulare şi ceva fire pentru tricotat. După ce pornea motocicleta se lăsa uşor pe spate şi începea să tricoteze fără ca soţul ei să simtă mişcările mâinilor ei. În una din zile treceau încet pe lângă o camionetă şi dl Zimmerman văzu că şoferul îi priveşte şi se amuză copios, arătând către Elizabeth. Aşa a aflat şi el că soţia lui nu se poate despărţi nicicând de andrele. Nu numai că munca ei este un izvor de inspiraţie şi informaţie, dar stilul ei de a scrie este foarte intim şi plin de umor. M-am simţit ca şi când am stat cu o prietenă la poveşti, tricotând şi învăţând lucruri extraordinare în acelaşi timp.